Fa rai din ce ai! Cel mai bun lucru pe care poți să-l faci pentru inima ta, inainte de toate, este sa te oprești s-o asculți. Sa nu te lași involuntar angrenat în tumultul societății… la nesfârșit. Mai mult decât o fac medicii la camera de garda sau în cabinete, noi suntem cei care ne decidem sănătatea în fiecare zi. Ca sa (nu ajungi sa) fii ajutat sa trăiești, trebuie mai întâi sa iti dai voie sa trăiești. Tu. Ție. Cu adevărat. Liber!
De la poziții în societate sau alte obiective, sa înțelegem întâi dacă sunt cu adevărat ale noastre și care este scopul din spate. Sa înaintăm în direcția dorita, dar sa nu umblam după dictare.
De la inima pleacă și tot la inima se întoarce totul, în aceasta circulație de câteva decenii cât avem fiecare, prin viata. Sa trăim conștient și asumat!
Iată și o poveste ilustrativa în acest sens:
„Un om de afaceri se plimba pe plajă, într-un mic sat de pescari. O barcă intră în port, iar din ea coborî un pescar cu un coș plin de pești. Afaceristul îl felicită pe pescar pentru peștii săi frumoși, întrebându-l:
– Cât timp ți-a luat să pescuiești acești pești?
– Destul de puțin, domnule, răspunse pescarul.
– Dar de ce nu ai rămas mai mult? Ca să prinzi mai mulți pești? întrebă afaceristul.
– Pentru că acești câțiva pești ne ajung mie și familiei mele.
– Și atunci ce faci în restul timpului?
– Păi mă scol când vreau și mă duc să pescuiesc un pic. Apoi mă joc cu copiii mei, îmi fac siesta împreună cu soția. Seara mă duc în sat să mă întâlnesc cu prietenii. Bem un pahar de vin, cântăm la chitara și stăm la povești. O viață frumoasă, ce mai!
Omul de afaceri îl întrerupse:
– Ascultă! Am un M.B.A. de la Harvard și pot să te ajut. Ar trebui să începi prin a pescui mai mult, iar cu banii câștigați să-ți cumperi un vas mai mare. Cu banii pe care o să îi faci acum, poți să cumperi un al doilea vas și tot așa până când vei avea o mica flotă. Apoi, în loc să vinzi peștele unui intermediar, ai putea să negociezi singur cu fabrica sau să-ți deschizi propria fabrica de pește. Așa ai putea să renunți la sătucul ăsta și să te muți la New York, Los Angeles sau chiar Beverly Hills. De acolo îți vei putea dirija propriile afaceri.
Pescarul se gândi îndelung. Apoi întrebă temător:
– Cât timp ar lua toate astea?
– Între 15 și 20 de ani, răspunse omul de afaceri.
– Bine și după asta?
– Ei bine, acum devine interesant, continuă afaceristul zâmbind. La momentul oportun, poți să-ți listezi compania la bursă și să câștigi milioane!
– Milioane? se minună pescarul. Și apoi?
– Apoi poți să ieși liniștit la pensie. Să te scoli când ai chef, să pescuiești un pic, să te joci cu nepoții și să-ți faci siesta cât poftești cu soția. Iar serile ai putea să le petreci cu prietenii, bând un pahar de vin și cântând la chitara. Sau citind nepoților copiilor ori povești.
– Dar asta fac și acum, senor. De ce să aștept 20 de ani?”
Poveste preluata de pe jurnalspiritual.
Doctor Oana Dragne 