Stopul cardiac presupune incapacitatea inimii de a-și exercita funcția de pompa: contracțiile sunt ineficiente sau lipsesc, ca rezultat al unor anomalii electrice.
Simplificat, s-ar putea spune ca impulsurile electrice care ar trebui sa determine contracția inimii, fie sunt mult prea rapide și haotice ca mușchiul sa tina pasul, fie sunt absente.
- Atunci când se oprește, activitatea electrica ar putea fi stimulata de medicamente precum Adrenalina. Monitorul arata o linie continua, fara inflexiuni, iar padelele nu ajuta! Actorii medici care resuscitează cu defibrilatorul o „asistola” au fost greșit informați.
- Atunci când funcționează haotic, ca un computer suprasolicitat, inima are nevoie de o resetare. Pe monitor apare o „mazgalitura” aparte. Abea aici intervine socul electric, care readuce toate celulele la momentul zero: un nou început, cand celula-șef (nodul sinusal) se trezește prima și, printr-un efect de domino bine direcționat, le trezește progresiv pe toate celelalte. Apoi circuitul se reia continuu, de regula cu 70-80 de impulsuri pe minut.
Descoperirea ca socul electric poate sa trateze fibrilatia ventriculara s-a făcut accidental prin anii 1800. Insa pana atunci, era cunoscut faptul ca socul electric poate s-o provoace. Difera substratul.
De aceea, atunci când se descarca padelele, se striga „feriți-vă!”, pentru ca cei din jur sa se depărteze de pacient și sa nu stea in calea curentului electric. Aplicat necorespunzător, este foarte periculos.
Orice lucru pe lumea asta are 2 perspective. Una e buna. 😊
Doctor Oana Dragne 